sâmbătă, 17 septembrie 2011

Why is Monday so far away from Friday?



Cu siguranţă am avut de-a face cu cea mai lungă săptămână din viaţa noastră. Pentru restul lumii au trecut doar 5 zile de când vorbeam despre prima zi de liceu. Noi însă avem impresia că timpul şi-a propus să încerce o alergare uşoară, cel puţin pentru moment.
Totuşi evenimente notabile nu ar fi prea multe...
Luni ne-am întors puţin în trecut şi am ieşit cu o fostă colegă din generală. Şi da, pentru câteva ore am fost încă o dată fetiţele de altă dată. Şi ne-a plăcut. Şi trebuie să repetăm experienţa. 
Marţi am străbătut oraşul în compania mamei şi am rezolvat o serie de probleme urgente sau nu, în orice caz, toate provocate de mine. Am întâlnit persoane cunoscute la tot pasul. It feels so good to be back home again.
Miercuri, pentru mine cel puţin, a fost o zi normală de lenevit. Singurul lucru interesant a fost ora de sport. Proful ne-a interzis să venim cu prietenul la ora lui pentru că e gelos. Să vedem cât de respectată va fi regula asta.
Joi am făcut faţă la 2 teste iniţiale. Testul la engleză din prima oră, este probabil al 2-lea în 4 ani de liceu. Dar a mers destul de ok. Cel de la matematică ne-a dat puţină bătaie de cap, având în vedere că unul dintre rezultate era destul de generos în numere. Dar s-a sfârşit cu bine. 
Seara ne-am recreat neuronii obosiţi la un suc în parc, după o gustare nesănătoasă de la noul nostru fast-food preferat şi am povestit despre problemele existenţiale între care oscilăm în prezent: materiile la care vom da bacul, profesorii care se schimbă la fel de repede cum ne schimbăm chiloţii („şosetele” ar fi fost un termen mai drăguţ, dar nu sunt un accesoriu vestimentar potrivit pentru vremea asta) şi facultăţiile spre care ne-am putea orienta. Hard to be a teenager in your last year, isn’t it?
Vineri am fost la o lansare de carte de poezii şi am găsit astfel un mod foarte plăcut de a termina săptămâna. 



Lansarea a avut loc la Casa de Cultură, începând cu ora 13:30 şi a avut-o în prim plan pe Bianca C. Dan. Volumul de poezii se numeşte "Transplant de iubire" şi imediat ce terminăm de scris aici ne apucăm de citit.




Trebuie să recunoaştem totuşi că nu am mai participat înainte la un astfel de eveniment. A fost foarte frumos şi ne bucurăm că am avut ocazia să asistăm la debutul său literar. De fapt ne simţim mândre. Onorate de-a dreptul.



Mulţumim mult pentru tot! You are awesome! Şi scuze pentru suc at the verry end...
Dacă v-am făcut curioşi: http://biancadan.blogspot.com/ 

Un comentariu:

  1. Sunteti foarte dragute si extrem de inteligente, ma bucur din tot sufletul ca v-am avut alaturi, va rog trimiteti-mi si mie pozele pe care le-ati facut la lansare pe biancadan83@gmail.com. Pupici!

    RăspundețiȘtergere